Filosoful şi eseistul Mihai Şora a murit, sâmbătă, la vârsta de 106 ani.
Cunoscutul filosof și eseist Mihai Șora, care a murit la 106 ani, a vorbit, la un moment dat, despre ziua în care avea să nu mai fie printre noi.
„Nu mă gândesc la ea. Am o totală încredere că totul va fi bine. Știu că va veni”, spunea senin Mihai Șora, despre ziua în care va pleca spre nemurire.
Reacții după moarta lui Mihai Șora
„Ai fost fericire pură: nu doar un om frumos, ci Frumuseţea însăşi, credinţa, nădejdea şi dragostea, cum spune cuvântul apostolic”, a scris soția sa pe pagina de Facebook a filosofului Mihai Șora.
Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România: „Cred că este intelectualul român cu cea mai lungă viață, oricum dintre scriitorii români și folosofii români, cu siguranță. O pierdere grea pentru toți cei care l-au cunoscut și i-au citit cărțile”.
Robert Șerban, scriitor: „Era ca o lumină care atrăgea în jurul său fel de fel de oameni și, în primul rând, oameni tineri, pentru că instinctul spune ca om tânăr trebuie să te înconjori de oameni de la care ai ce să afli, iar profesorul Șora fără să fie didactic, fără să fie filozof, spunea unele lucruri cu o simplitate formidabilă, care îți mergeau direct în creier și apoi în inimă”.
Theodor Paleologu, eseist, profesor și diplomat: „Este o figură cu care ne obișnuisem cu toții, ne era dragă de atâta timp. Eu însumi îl cunosc de peste 40 de ani. Îl vedeam pe vremuri, când eram copil, la Casa Scriitorilor. Era foarte drăguț cu mine, juca șah, mâncam prăjituri împreună. Un om foarte bun, înțelegător. Era o figură de străbunic de-a dreptul”.
Licenţiat în filosofie la Universitatea din Bucureşti, unde i-a avut profesori pe Nae Ionescu, Tudor Vianu, Nicolae Bagdasar şi Mircea Vulcănescu şi pe tânărul asistent Mircea Eliade, Mihai Şora a obţinut o bursă doctorală din partea Institutului Francez în 1939.
În Franţa şi-a elaborat teza de doctorat despre opera lui Blaise Pascal sub îndrumarea lui Jacques Chevalier, iar în perioada 1945-1948 a fost cercetător la „Centre national de la recherche scientifique“ din Paris.
În 1947 publică, tot la Paris, Du dialogue intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique, studiu apreciat de critica de specialitate franceză.
