În ziua fatidică, Toma Caragiu era liber. Nu avea repetiții sau spectacole, așa că, la ora 9:30, s-a urcat în autoturismul său, alături de soție, și au pornit împreună spre Periș.
Actorul mărturisea că vocea vechiului său prieten, Chiriţă, cu care a avut o convorbire la telefon cu o seară înainte, îi sunase trist în receptor. Așa s-a hotărât maestrul să-i facă prietenului său o vizită la Titu, la gospodăria avicolă. Acolo, Toma Caragiu a avut parte de momente frumoase. S-a râs, s-a cântat, s-a povestit și s-a jucat biliard. Seara, urma să participe la o petrecere, împreună cu echipa de filmare care realiza primul tur de manivelă al filmului „Iarba verde de acasă“.
Se face ora 15:00. Soţia maestrului se plictisește şi îl anunţă că ar dori să plece în plimbare pe Valea Prahovei. Acesta o priveşte mirat, tăcut, iar soția îl întreabă: ”Ce te uiţi aşa la mine de parcă ţi-ai lua adio? Te sun la nouă şi jumate acasă“.
Ora 18:30. Unul dintre oaspeţii aflaţi la Chiriţă se oferă să-l ducă pe Toma Caragiu la Bucureşti cu maşina sa. Ajunși în faţa blocului, nu se grăbesc să-și iar rămas bun, mai stau de vorbă la uşa liftului. Actorul avea apartamentul la etajul doi.
Ora 19:22 – îl sună pe telefonul fix Cristian Popişteanu. După decesul lui Toma Caragiu, acesta a rememorat conversaţia avută: „Cum să-mi imaginez eu că acela a fost apelul de adio? Doar ştiam că are atâtea de făcut în lungul său drum, doar vocea lui era mai stenică precum oricând, doar tandreţea, grija şi încurajările lui pentru refacerea sănătăţii mele erau mai copleşitoare ca până atunci. M-a rechemat peste câteva minute spre a mă înştiinţa că joacă în «O scrisoare pierdută», duminică, 6 martie, la matineul de la ora 10.00.
Destinul intercepta ultima noastră convorbire. Doar m-a chemat pentru a mă anunţa că se pregătea pentru apariţia la o festivitate, sâmbătă seara; îmi vorbea cu responsabilitate sporită despre apropiatul turneu peste hotare; doar îmi proiecta – spre încântarea mea – crâmpeie dintr-un scenariu de prim-plan pe care-l pregătea cu bunii săi prieteni de la televiziune.”
Ora 19:30 – Toma Caragiu îl sună pe Alexandru Bocăneţ, anunţându-l că este acasă şi că îl invită la el, să discute despre proiectele lor viitoare.
Ora 20:10 – Maestrul coboară la barul „Continental” să cumpere apă minerală şi ţigări. Barul nu era deschis pentru clienți în acel moment, dar după ce ospătarii l-au zărit pe actor, l-au servit instant.
Ora 20:30 – Ajunge Alexandru Bocăneţ, care îl anunță pe acesta că primul său film, “Gloria nu cântă”, unde Toma Caragiu are rol principal, a ieşit din laborator. Atunci, regretatul actor scoate o sticlă de whiskey, toarnă în două pahare, pentru a ciocni în cinstea evenimentului, deşi Bocăneţ nu bea. Cei doi se aflau în sufragerie.
Ora 21:10 – îi telefonează Mariana Calotescu pentru a-i propune, în numele soţului ei, regizorul Virgil Calotescu, rolul principal în filmul „Un autobuz pentru moarte” devenit ulterior „Operaţiunea autobuzul”.
Ora 21:22 – Bucureştiul se cutremură apocaliptic.
Cum ar fi putut Toma Caragiu să scape cu viață
Totul s-a întâmplat pe data de 4 martie 1977, iar actorul avea 51 de ani. Greșeala majoră a fost dată de faptul că a ales să coboare pe scări, iar treptele imobilului au fost primele care s-au prăbușit. Ca o ironie a sorții, apartamentul maestrului de la etajul doi al blocului a rămas intact. Astăzi, strada pe care s-a întâmplat tragedia poartă numele lui Toma Caragiu. Locația se află în zona Universității din Capitală.
https://www.youtube.com/watch?v=U92HtAahEec&t=1s
Ion Caramitru spune cum a fost găsit Toma Caragiu
„Mi-am dat seama că era în casă, iar blocul lui ştiam că se prăbuşise. Am fugit acolo. Toma stătea la etajul 2, iar blocul se prăbuşise până la nivelul etajului 3. Acolo am găsit câinele lui, un câine frumos, care era în casă, dar Toma nu era. Pe masă se aflau 4 pahare de whisky şi apă minerală, deci au fost patru persoane. Uşa spre casa scărilor era blocată. Am pus urechea acolo şi am auzit gemete. Am strigat dupa el, dar nu am primit niciun răspuns. A durat 6 zile si 6 nopti până a fost dezgropat”, își amintește actorul.
„De acolo au fost scoase, se pare, 120 de cadavre. Toma a fost găsit căzut pe spate. Îmi aduc aminte că l-am văzut, cu ochelarii căzuţi pe lângă el, ochelari la care ținea foarte mult, primiți de la Liviu Ciulei. Peste el, îmbrăţişaţi de altfel, era regizorul care venise în vizită la el, Alexandru Bocăneţ, da… Probabil s-au luat în braţe în disperare şi au murit aşa, împreună. Dacă Bocăneţ avea chipul întreg, Toma era desfigurat complet”
