A fost o relație cu suișuri și coborâșuri, cu certuri și împăcări. Adriana Bahmuțeanu spune că a ținut doliu după despărțirea de Silviu Prigoană. A făcut și colivă.
Adriana Bahmuțeanu a ținut doliu. Așa l-a scos din suflet pe Silviu Prigoană
Chiar dacă relația cu Silviu Prigoană nu a fost una cum și-a dorit, Adriana Bahmuțeanu l-a iubit și a făcut multe sacrificii. De aceea, după ce s-au despărțit, vedeta a ținut doliu. A făcut și colivă, a spus bruneta la Antena Stars. Doar așa l-a scos din suflet pe fostul său soț.
A făcut acest lucru după ce o prietenă i-a recomandat. Astfel, a reușit să uite de durerea pricinuită de despărțire. De altfel, Adriana și Prigoană au fost în topul divorțurilor. Ei au înregistrați cu 80 de procese și plângeri penale.
E o cumpănă, dar mi-a ajutat Dumnezeu
“Este normal să ții doliu. Dacă nu ții, dacă nu-ți plângi relația, dacă nu-ți strigi durerea, nu poți să te echilibrezi. Eu am făcut și terapie și nu îmi e rușine să recunosc. Am făcut foarte multă dezvoltare personală și asta m-a ajutat. Eu am simțit nevoia să-mi plâng durerea și nefericirea și să analizez de ce s-a întâmplat așa, ce ar fi putut să fie bine, de ce nu a fost, iar acum văd altfel lucrurile, văd altfel relațiile, văd altfel viața în general. (…)”.
A fost la un pas de moarte când a născut primul copil
De asemenea, Adriana a povestit prin ce dramă a trecut, când un medic a încurajat-o să rămână însărcinată. Deși avea fibrom uterin și nu avea voie: „De fapt, mai mult decât atât, era un doctor care voia să fie pus șef peste o clinică sau un spital… Pentru că eu aveam o problemă de sănătate nu ar fi trebuit să rămân gravidă.
Cu fibrom uterin nu e indicat să rămâi gravidă pentru că el crește odată cu sarcina. Dar acest doctor, pentru că se vedea șef și pentru că fostul meu soț era mare smecher în politică la vremea aceea, s-a gândit că o să-l propulseze fostul meu soț să ajungă șef. (…)
Vreau să vă spun că după ce l-am născut pe Eduard… cu Eduard am stat vreo 6 luni cu perfuzia pe lustră… După ce am născut nu mai puteam să merg. Făcusem atrofie musculară și aveam nevoie de două persoane care să mă ajute, mă ridicam și cădeam. Mi-a fost mai ușor să trec peste asta pentru că aveam deja un copil. Și a trebuit să-mi găsesc resursa interioară să depășesc momentul.
Am stat la Maternitatea Polizu trei săptămâni pe pat de cărămizi, pentru că trebuia să stau complet la orizontală, să nu mă mișc. Doctorii de acolo au făcut tot ce se putea face, doctorul care m-a îngrijit în timpul sarcinii, nu”.
