Cu toții îl cunosc pe faimosul actor Jean Constantin, însă puțini îi știu povestea de viață. Ei bine, regretatul actor nu avea studii, dar avea un talent cât pentru 100. A fost considerat, timp de mai mulți ani, geniul teatrului de comedie.
La 16 ani Jean Constantin a decis că i-a ajuns cu şcoala şi că vrea să muncească.
Îşi dorise să lucreze în port pentru că aşa credea că va putea să se îmbarce pe un vas, dar a ajuns pe şantier. Aici muncea din greu, ca hamal, dar tot aici a pus şi prima cărămidă la drumul pe care avea să-l ia.
Copilăria lui Jean Constantin în casa părintească din Constanţa nu a fost cea mai fericită. A crescut în lipsuri, îmbrăca hainele fraţilor lui
„Mama era casnică iar tata conductor arhitect. Tata se angaja să facă nişte clădiri, iar dacă nu se făceau le ipotecau. Ne avertiza: Fiţi atenţi că peste o lună ne mutăm.
Bineînţeles că noi îi vedeam pe cei care veneau de la bancă, mama ştia că e ipotecată casa şi trebuie să plecăm. După cel de-al doilea război mondial tata nu mai avea lucrări. Se construia foarte puţin. Era foarte greu. La un moment dat, m-a luat tata la el şi am învăţat şi zidărie, am muncit, am tras la roabe.
Ne dădeam seama că nu e. Eram şi foarte mulţi, 9 fraţi. Le era foarte greu să ne întreţină. Eram 5 fete şi 4 băieţi, eu fiind cel mai mic dintre băieţi. Când eram toţi şi punea mama nu ştiu ce pe masă nu ne ajungea.
Eu, pentru că eram băiat, am purtat întotdeauna numai ceea ce aruncau ceilalţi. Eu am avut numai pantofi scâlciaţi, ciorapi cusuţi de mama sau schimbate gulerele la cămaşă.
Pentru că nu aveam! Niciodată nu mi-a plăcut să am bani la mine şi toată viaţa am dat să nu-i am. Nici prea strângător n-am fost” mărturisea deschis marele actor în interviul acordat Eugeniei Vodă la TVR1.
Cum şi-a descoperit talentul: „Se râdea fără să spun nimic!”
„Am făcut în total 9 clase. Pe urmă am mers la şcoala de normatori şi am lucrat în port de la 17 ani. Munceam în port, căram şi număram sacii. Ilarion Ciobanu mi-a fost coleg în port. Am şi jucat cu el pe atunci într-un spectacol al muncitorilor din port care se numea „Pentru libertate.” Aveam un şarm, se râdea fără să spun nimic… „bă, ce moacă are ăla!” Mi-au spus foarte mulţi: ce faţă comică are ăsta!
Am fost cândva şi înotător de performanţă. Pentru că de mic mă aruncau în mare, când furam nuca de cocos din port. Ne mai aruncau marinarii străini care veneau cu vasele în port. Eram „şobolanii portului.” Cum să nu ştii să înoţi? Acum înot în datorii. Am şi banca mea. În parc” a povestit actorul Jean Constantin, în urmă cu mulţi ani, la masă cu Eugenia Vodă.
