Simona Gherghe este una dintre cele mai apreciate prezentatoare tv din România. Vedeta și-a deschis sufletul și a povestit pe blogul ei despre pasiunea ei din copilărie.
Simona Gherghe și-a deschis sufletul și a scris despre, poate, cea mai traumatizantă experiență din copilăria ei, dar și despre bărbatul care a marcat-o pe viață.
Aflăm din blog-ul personal al vedetei, că atunci când era mică, Simona o avea ca model pe Nadia Comăneci, celebra gimnastă. Pasiunea sa pentru caracterul gimnastei nu a trecut neobservată de părinți, lucru ce a culminat cu înscrierea Simonei la cursurile unei clase speciale de gimnastică.
Pentru a fi verificată ca aptitudini, antrenorul a pus-o să facă șpagatul, iar procedeul nu a reușit așa cum a trebuit, fapt ce a dus la agresarea Simonei de către „domnul Radu”, antrenorul, prin aplicarea unei lovituri de pumn în spate. Trebuie menționat că Simona avea vârsta de până în 14 ani.
‘Toată copilăria mea mi-am dorit sa fiu Nadia. În jocurile noastre, noi, fetele ne băteam pentru rolul ei. Iar când am împlinit vârsta de școală, părinții mei, martori ai acestei pasiuni, m-au dat la o clasă specială de gimnastică. Asta însemna antrenamente zilnice.
Si, în fiecare dimineață, de la 8 la 9, balet.Și prima oră de balet. În sală, antrenorul de gimnastică, domnul Radu, si balerina, doamna Balog. (Interesant, acum îmi dau seama că așa le-am zis dintotdeauna: domnul și doamna, într-o epocă în care toți erau tovarăși…). Era prima întâlnire și, ca să ne verifice aptitudinile, ne-au pus sa facem șpagatul.
Nu mi-a ieșit așa cum ar fi trebuit și m-am așezat, cu picioarele depărtate, într-o imitație stângace. Profesorul Radu m-a vazut, s-a apropiat și m-a lovit cu pumnul în spate. O lovitură atât de puternică, încât o simt și acum pe șira spinării„, a scris Simona Gherghe pe rețelele de socializare.
Simona Gherghe a idolatrizat-o pe Nadia Comăneci și a vrut să devină gimnastă. Din păcate, vedeta Tv a trecut printr-o experiență dură din cauza antrenorului. Simona Gherghe a povestit că toată această dramă a durat aproape doi ani.
‘Tot ce-a urmat a fost un coșmar. Simpla prezență în sală a acelui om mă paraliza. Și nu îndrăzneam să le spun nimic alor mei, pentru că eu îmi dorisem să fac gimnastică.
Într-o zi, de frică, am făcut spasmul plânsului. M-am prăbușit, horcăind sufocată, pe o saltea. Sala avea un balcon, de unde domnul Radu supraveghea antrenamentele. Ca să-mi treacă, mi-a aruncat de acolo, de sus, un cubuleț de ciocolată.
Cam cum arunci unui câine care nu se mai oprește din schelălăit un colț de pâine. Am știut, atunci, că n-o să fiu niciodată Nadia.Chinul copilăriei mele a durat vreo doi ani.
Până într-o zi, când am venit acasă cu picioarele vinete. Profesoara de balet, doamna Balog, o unguroaică a cărei singură plăcere era să ne jignească îngrozitor, mă bătuse cu o scândură, pentru că nu executasem corect nu știu ce mișcare…
Părinții nu m-au mai lăsat să merg la antrenamente. Așa mi-am încheiat cariera sportivă. Am o singură amintire palpabilă, de atunci. Un articol, în Flacăra Iașului, de prin 84, în care eram menționată ca rezervă a lotului județean de gimnastică ritmică. A fost, de altfel, și cea mai mare performanță.’, a mai spus Simona Gherghe.
