Ne mai despart două doar săptămâni și Crăciunul va bate la ușă. Iar gospodinele caută ceea mai bună rețetă de cozonaci. Iată o rețetă fantastică care le-a aparținut lui Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi.
Incredibila rețetă de cozonaci a lui Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi
Potrivit libertatea.ro, modul de preparare al cozonacilor a fost descris pentru prima dată în 1841, de către Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi. Acest lucru s-a întâmplat în celebra lor carte de bucate “200 reţete cercate de bucate, prăjituri şi alte trebi gospodăreşti”: “Ia trei ocă (1 oca = aproximativ 1 kg) de făină, faci plămădeală cu o litră (aproximativ 250 g) de drojdie de bere. Și cu una litră de lapte, puind şi trei ouă întregi.
Laşi de dospeşte frumos şi pui două litre şi jumătate de lapte, 18 ouă întregi, trei litre de unt topit şi sarea trebuincioasă. Și, frământându-l până ce se desprinde de mâini. Apoi lasă de dospeşte frumos şi, după ce au dospit bine, întoarce aluatul. Îl mai lasă puţin de şede, pe urmă, făcând cozonaci, îi ungi cu gălbenuş de ou şi-i dai la cuptor”.
Cozonacul s-a mâncat pentru prima data acum 4000 de ani
Se spune că printre primii oameni care au consumat cozonac se numără egiptenii de acum 4000 de ani care făceau pâine dospită, o îndulceau cu miere și o mâncau ca desert. De altfel, arheologii au descoperit printre ruinele din Egipt și niște cuptoare pentru copt dar și o formă de aluat de cozonac.
În ceea ce-i privește pe greci aceștia preparau un cozonac numit plakous, făcut cu miere, stafide și nucă. Istoria spune că, în timp, romanii au furat rețeta de pâine dospită de la greci. Acesteia i-au adăugat fructe uscate. Primele bunătăți dulci ale romanilor au fost libum-ul, un cozonac mic, care era adus ofrandă zeilor, apoi placenta, un produs plin de brânză, stafide și alune, strămoșul pascăi de astăzi.
Tot romanii au fost cei care au descoperit cât de importantă este drojdia în prepararea aluaturilor. Cozonacii cu fructe uscate erau și preferații brutarilor europeni ai Evului Mediu, pentru că se păstrau foarte mult timp. O cunoscută autoare de cărți de bucate, Mary Eales a făcut o excelentă recomandare doamnelor 1718. Să folosească pentru coptul cozonacilor formele lungi și subțiri. De atunci datează forma clasică de cozonac folosită și acum.
